Adanc regasit

 As fi vrut sa-mi cobor vremea cazand adanc pe ganduri ...incerc sa-mi culeg fericirea, dar am ramas doar cu scrisul fara sa-mi mai pese de literele ramase sub cerul liber...
 Inca imi simt pasii patrunsi in dezvelirea noptii purtati de vesnicie  din pragul casei tale,pasi marunti si repezi fericiti cum ca de altfel iubirea mi-a deschis ochii si am privit scrierile inimii tale...
Am inceput sa hranesc vorbele cu amagirile trecute prin sentimentele vii luand viata odata cu tine,cu noi... Ai povestit inimii mele cum ca plecarea imi va lasa un gust amar si jocul nostru s-a nascut din moarte acum;nu am puterea sa iti aprind si tie "tigara" ce scrumul vesnic in inima mi s-a lasat... Am inchis  intunericul pt a-ti gasi ora si minutul binecredincios firei tale de a-mi pasi prin fata cu zambetul inghetat destinului si sfarsitului nostru...
 Ramas ascuns in adancul povestit de batranetea timpului imi asez gandurile in maruntaiele amintirilor si-mi daruiesc povestii un minut de regasire a credintei cu dragostea lasata de Lumina si Fericire...

Viata..

  Am scapat din miini cel mai frumos colt al lumii care mi-a zimbit pentru prima oara, spargindu-se in mii de firisoare argintii . Acum incerc sa le unesc si ma doare tot corpul de atita truda ce-mi aduce fericirea . 

  Cit de bine e sa fii fericit, dar universul incearca noi schimbari, rotindu-se in nestirea infinitului ... Si eu incerc numai suferinta , asteptare , dor ... Timpul trece si eu ramin , cautind aceeasi suferinta...

De ma gindesc un pic mai bine, imi dau seama ca nu sunt decit un firicel de colb straveziu, orbit de sentimente ce bintuie strazile si caile ascunse ale fiintei fara un scop anume . Da ! Asta sunt eu . O particula infinita din maretul univers ce alearga aiurea , cade , se ridica , vuieste mai tare ca vintul ... cauta . Ce cauta ? Ce caut eu ?

Dupa atita drum parcurs ma opresc o clipa . Unde ma aflu ? O voce calda , dar trista imi sopteste : 
,, Esti tu . ”

Mai fac doi pasi in cautarea unui licar de lumina , dar nimic . E bezna totala , un intuneric sumbru si rece . Ametit de negura, cad . Simt cum cioburi de gheata imi sfirteca tot corpul , cum singele cald imi izvoraste din vene . Ce sa fie ? N-am de unde sa stiu . E negru peste tot . Ce culoare infricosatoare !

Incep sa cada incetisor picaturi grele de apa ... Nu stiu de unde , dar parca m-am trezit la realitate . Imi dezmiarda chipul , imi mingie obrajii cu o vraja ascunsa , parca le-ar fi mila de mine . Sa fie ploaie ? Dar de ce e asa rece si de ce picaturile de ploaie ma ranesc ?

Sunt dezorientat . Nu mai pricep nimic . Mi s-a soptit ca am patruns in adincul sufletului meu ... dar de ce arata atit de jalnic ? In asemenea hal a ajuns inima mea ? Incep sa pipai prin ceata deasa si ma ciocnesc de colturi de stinca . Bratele imaginare ma trag spre ele , ma plesnesc peste ochi cu o cruzime nebuna , glasuri innnabusite ma striga , ma cheama la ele , dar eu continuu sa fug cu fata acoperita de miinile vatamate , alerg si nu stiu unde ; vreau doar sa ma trezesc din acest cosmar ...

Simt uneori ca lumea e atit de grea , incit ma copleseste cu apasarea ei . As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta , dar nu exista nimic care sa ma ajute . Tacerile mele sunt ca o razbunare . Imi pare ca cerul e atit de aproape , ca nu e nevoie decit sa ma ridic in virfuri ca sa-l ating . Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea . Totul mi se pare palid si fara rost , imi amintesc ca prin negura cum arata soarele , ce culoare are cerul , cum e iarba si vintul , am uitat cum sunt cele ce ma definesc !