Mi-e dor ...

 Desprins parca din filele unui roman unde toata actiunea s-ar petrece in mijlocul Londrei acolo unde si umbra te masluieste si ascunde de lumina lunii sunt tot mai atras de linistea unor nopti de vara unde doar pasarile si-ar dedica timpul ,noua .... 

 Stii ca pentru o secunda cand te-am.atins  am crezut ca m-am.nascut din nou ?! Am notat in acea zi tot ce se nastea si crestea tot mai.mult in mine de parca eram laolalta de toate , din trupul tau ,din tine ... 

 Cu greu mi-am indepartat parca timpul ce se impotrivea sa steie in loc doar pentru noi doi ... Simteam in negura noptii ca as vrea sa raman doar in aceasta desprindere de viata , unde as cauta sa te cresc doar in iubire . 

 Legat de tine am crescut in albul ochilor tai senini si de data asta am zambit cand am luat nastere ... Lacrimile nu isi faceau loc de aceasta data .. nu gaseam un raspuns legat de aceasta fericire ... 

  Atunci cand gura mea dornica de tine ,de pielea ta, acea piele luminata ce mereu isi descria gustul sau placut asemeni unor noi fructe am gasit nuața si culoare in tot ce tinea de tine .  Dorinta vie a fost sa te dezmierd cu sarutari adanci prelungi sa iti simt trupul asemeni unui curcubeu al iubirii ...

 Infiorata tremurai in asteptari si clipe de placeri noi si suave ... Simteam cum ma strigai si alungai in acelasi timp ,un tainic joc de amor cu maini fierbinti si legate  doar de timp si iubire ... 

 Mi-e dor de noi , de noaptea noastra acolo unde intaiul glas daruit iubirii isi creste acea dorinta privind acelor sarutari ,acelor mangaieri legate de noi doi . Cu drag ,micuța mea .

Cuprinsul cuvintelor vii

Incerc sa-mi amortesc dorul din mine cu zidul purtat de adevar si constiinta pt a-mi vedea din nou mainile impreunate cu ale ei... Daca m-as naste din nou probabil ca din vise as impleti laolalta cu dragostea si realitatea ce uneori ma ucide incetul cu incetul...
  Astazi pentru intaia oara am umbrit trecerea in nerecunostinta fata de realitate,fata de cea ce odinioara imi dadea de gandit pt a nu stiu cata oara daca e una falsa s-au dreapta.Am incercat de multe ori sa imi desenez claritatea dorintelor si asta numai din simplu fapt ca ma simteam indatorat ratiunii umane ....
 Dorinte...sperante..vise e tot ce mi-a modelat fiinta in ultimii mei ani prinsi de conditia umana unde numai timpul ar putea decide daca exist si de ce. Singura modalitate de a-mi controla viata in libera placere de a o trai e doar din iubirea pt un singur nume,un singur suflet ce mi-e drag si scump doar pt ca e gandita in simplitatea iubirii si a sinceritatii sale,fiinta dezvoltata simetric in plimbarile trecute prin ratiune si afectivitate...
  As renunta la simplu fapt ca exist pt mine si as binecuvanta doar numele ei ,existand doar pentru ea,lasand la o parte egoismul si iubirea de sine..

Chemarea ei...

Mă doare când aud vocea ta in departare şi nu pot să-ţi spun cât de mult bine îmi face ca te aud macar. Mă doare cand plâng în tăcere ca tu să nu auzi cât de mult mă sufocă gândul că eşti departe. Mă simt ca o trestie care încearcă să stea dreaptă chiar dacă vântul bate mult prea violent. Sunt ca un înger tăcut ce veghează asupra ta, mângâindu-te în timp ce dormi, ca mai apoi când te trezeşti să plec departe ca tu să nu ştii de prezenţa mea. Uneori, uit câte o lacrimă vărsată pe perna ta. De câte ori deschid gura să-ţi spun lucruri care mă dor, mă opresc şi mă uit la fericirea din ochii tăi. Eşti atât de frumosa! Când eşti trista, nu pot să-ţi spun nimic din ce aş vrea pentru că plâng. Plâng alaturi de  tine.

Tremur la gândul că s-ar putea să fii nefericita. Iubesc, dar nu iubesc cu o iubire egoistă ci iubesc cu o iubire care oferă totul, neaşteptând nimic în schimb. Mă doare vocea ta, dar mai tare m-ar durea lipsa ei... E bine aşa…e unică vocea ta. E o vibraţie dureroasă care-ţi atinge fiecare por făcând să-mi tremure sufletul...

Natura ta

   Renascut parca imi misc fiinta catre un alt destin ,plin de adevar si lumina...Imi inclin cealalta jumatate a paharului timpului si-mi repet des clipele nascute din Ea,clipe in care m-am revarsat nasterii ...Am lasat umbra trecutului in urma pacatului si te-am ales pe tine fereastra a hranii sufletesti.... Aseara o parte din mine s-a nascut odata cu fericirea adancita in trupul tau;am simtit pt un moment ca sunt un coltisor in care cuvintele binecuvantarii sufletesti au deschis in mine o usa,o usa nascuta pe buzele tale calde....Mi-ai aratat orice coltisor din fiinta ta,lasand loc si pt mine in orice imprejurare deschizand totodata si usa inimii tale odata cu pasirea mea inceata acolo...As putea sa adorm nascut de tot acolo in dorinte si vise aprinse ,dansand in licarirea timpurie a ochisorilor tai adanciti in speranta si dragoste.
 Lasand lumina aprinsa,imi cuprind visele din  lumea noua,acolo unde doar tu esti aurul meu crud si cartea dorintelor vii...As vrea sa rastorn toata lumea pt linistea si seninatatea ta,as vrea sa iti astern tot ce inseamna iubire si adevar in deschiderea usoara a ochilor tai,umbra alba visatoare..
   Parca mai ieri viata mea nu avea sens,totul era atat de inchis incat si gandurile senine erau atat de ascunse ,iar de la venirea ta in viata mea,Natura mi-a raspuns in multe feluri dechizand si usa Timpului 
unde zarile mi se dezvaluiau incetu cu incetu...
 Nimic nu ma  mai  grabeste. Vreau sa vad, sa simt si sa aud totul. Inima mea este linistita, impacata si nerabdatoare. Ma bucura mangaierea vantului care-si trece mantia peste obrazul meu.     Ma incanta glasurile vesele ale pasarilor care inca mai sunt si culorile pastelate ale copacilor. Este atat de usor astazi sa vad toate aceste daruri si asta datorita Tie suflet nascut din randurile vietii ...
 Nu am avut pana acum cu cine sa impart perfectiunea ce o vad ,doar tu mi-ai oferit clipa in care mi s-au deschis toate caile...

Adanc regasit

 As fi vrut sa-mi cobor vremea cazand adanc pe ganduri ...incerc sa-mi culeg fericirea, dar am ramas doar cu scrisul fara sa-mi mai pese de literele ramase sub cerul liber...
 Inca imi simt pasii patrunsi in dezvelirea noptii purtati de vesnicie  din pragul casei tale,pasi marunti si repezi fericiti cum ca de altfel iubirea mi-a deschis ochii si am privit scrierile inimii tale...
Am inceput sa hranesc vorbele cu amagirile trecute prin sentimentele vii luand viata odata cu tine,cu noi... Ai povestit inimii mele cum ca plecarea imi va lasa un gust amar si jocul nostru s-a nascut din moarte acum;nu am puterea sa iti aprind si tie "tigara" ce scrumul vesnic in inima mi s-a lasat... Am inchis  intunericul pt a-ti gasi ora si minutul binecredincios firei tale de a-mi pasi prin fata cu zambetul inghetat destinului si sfarsitului nostru...
 Ramas ascuns in adancul povestit de batranetea timpului imi asez gandurile in maruntaiele amintirilor si-mi daruiesc povestii un minut de regasire a credintei cu dragostea lasata de Lumina si Fericire...

Viata..

  Am scapat din miini cel mai frumos colt al lumii care mi-a zimbit pentru prima oara, spargindu-se in mii de firisoare argintii . Acum incerc sa le unesc si ma doare tot corpul de atita truda ce-mi aduce fericirea . 

  Cit de bine e sa fii fericit, dar universul incearca noi schimbari, rotindu-se in nestirea infinitului ... Si eu incerc numai suferinta , asteptare , dor ... Timpul trece si eu ramin , cautind aceeasi suferinta...

De ma gindesc un pic mai bine, imi dau seama ca nu sunt decit un firicel de colb straveziu, orbit de sentimente ce bintuie strazile si caile ascunse ale fiintei fara un scop anume . Da ! Asta sunt eu . O particula infinita din maretul univers ce alearga aiurea , cade , se ridica , vuieste mai tare ca vintul ... cauta . Ce cauta ? Ce caut eu ?

Dupa atita drum parcurs ma opresc o clipa . Unde ma aflu ? O voce calda , dar trista imi sopteste : 
,, Esti tu . ”

Mai fac doi pasi in cautarea unui licar de lumina , dar nimic . E bezna totala , un intuneric sumbru si rece . Ametit de negura, cad . Simt cum cioburi de gheata imi sfirteca tot corpul , cum singele cald imi izvoraste din vene . Ce sa fie ? N-am de unde sa stiu . E negru peste tot . Ce culoare infricosatoare !

Incep sa cada incetisor picaturi grele de apa ... Nu stiu de unde , dar parca m-am trezit la realitate . Imi dezmiarda chipul , imi mingie obrajii cu o vraja ascunsa , parca le-ar fi mila de mine . Sa fie ploaie ? Dar de ce e asa rece si de ce picaturile de ploaie ma ranesc ?

Sunt dezorientat . Nu mai pricep nimic . Mi s-a soptit ca am patruns in adincul sufletului meu ... dar de ce arata atit de jalnic ? In asemenea hal a ajuns inima mea ? Incep sa pipai prin ceata deasa si ma ciocnesc de colturi de stinca . Bratele imaginare ma trag spre ele , ma plesnesc peste ochi cu o cruzime nebuna , glasuri innnabusite ma striga , ma cheama la ele , dar eu continuu sa fug cu fata acoperita de miinile vatamate , alerg si nu stiu unde ; vreau doar sa ma trezesc din acest cosmar ...

Simt uneori ca lumea e atit de grea , incit ma copleseste cu apasarea ei . As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta , dar nu exista nimic care sa ma ajute . Tacerile mele sunt ca o razbunare . Imi pare ca cerul e atit de aproape , ca nu e nevoie decit sa ma ridic in virfuri ca sa-l ating . Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea . Totul mi se pare palid si fara rost , imi amintesc ca prin negura cum arata soarele , ce culoare are cerul , cum e iarba si vintul , am uitat cum sunt cele ce ma definesc !

Dorinta ...

"   Incerc sa inteleg cum limbajul iubirii e legat de dorul glasului ce-si asternea potrivnic lumii noastre tot ce inseamna iubire..as vrea sa sterg si ziua in care m-am nascut uneori din dorinta de a-i fi cum i-am fost odata fara sa imi gandesc lumii mele cine a gresit si cine a iubit?!
   Ma tot intreb de ce uneori esti atat de mic si nu poti decat sa lasi loc timpului sa treaca pentru a-ti duce mai departe anii omagiati dorintei mult iubite...Stiu ca a-ti face loc printre visuri e o cale de a ajunge la ceea ce cauti si doresti si neimaginandu-mi minutul  visator, raman din nou acelasi purtator de dorinte vii ...
   Laolalta cu toate imi asez amintirile in versurile tacerii acolo unde toate si toti nu-mi sunt alesi si stiu ca tot ce inseamna iubire imi lasa un gust amar ,dealtfel si tristetea ce-mi calca pragul sentimentelor imi e compatimire acum...
  Visator oarecum imi daruiesc fiintei amintirile ce-mi povestesc durerii cat si cum fericirea isi lipea obrazul sau de lumina si chin dulce ,anuntand parca si ultimul fir de suflet sa-mi deschida privirea ei vie si apasatoare staruintei mele...
  Patruns de toate amintirile varsate  de regretul nemuritor si rece imi asez umbra dorintei in pas cu ceata nemuririi ,si-mi calc visurilor in semn de cuprins al inimii  mele ce-mi  mint si versurile  patrunse de glasurile din noapte..."