" Incerc sa inteleg cum limbajul iubirii e legat de dorul glasului ce-si asternea potrivnic lumii noastre tot ce inseamna iubire..as vrea sa sterg si ziua in care m-am nascut uneori din dorinta de a-i fi cum i-am fost odata fara sa imi gandesc lumii mele cine a gresit si cine a iubit?!
Ma tot intreb de ce uneori esti atat de mic si nu poti decat sa lasi loc timpului sa treaca pentru a-ti duce mai departe anii omagiati dorintei mult iubite...Stiu ca a-ti face loc printre visuri e o cale de a ajunge la ceea ce cauti si doresti si neimaginandu-mi minutul visator, raman din nou acelasi purtator de dorinte vii ...
Laolalta cu toate imi asez amintirile in versurile tacerii acolo unde toate si toti nu-mi sunt alesi si stiu ca tot ce inseamna iubire imi lasa un gust amar ,dealtfel si tristetea ce-mi calca pragul sentimentelor imi e compatimire acum...
Visator oarecum imi daruiesc fiintei amintirile ce-mi povestesc durerii cat si cum fericirea isi lipea obrazul sau de lumina si chin dulce ,anuntand parca si ultimul fir de suflet sa-mi deschida privirea ei vie si apasatoare staruintei mele...
Patruns de toate amintirile varsate de regretul nemuritor si rece imi asez umbra dorintei in pas cu ceata nemuririi ,si-mi calc visurilor in semn de cuprins al inimii mele ce-mi mint si versurile patrunse de glasurile din noapte..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu