duminică, 19 februarie 2012

Cuprinsul cuvintelor vii



Incerc sa-mi amortesc dorul din mine cu zidul purtat de adevar si constiinta pt a-mi vedea din nou mainile impreunate cu ale ei... Daca m-as naste din nou probabil ca din vise as impleti laolalta cu dragostea si realitatea ce uneori ma ucide incetul cu incetul...
  Astazi pentru intaia oara am umbrit trecerea in nerecunostinta fata de realitate,fata de cea ce odinioara imi dadea de gandit pt a nu stiu cata oara daca e una falsa s-au dreapta.Am incercat de multe ori sa imi desenez claritatea dorintelor si asta numai din simplu fapt ca ma simteam indatorat ratiunii umane ....
 Dorinte...sperante..vise e tot ce mi-a modelat fiinta in ultimii mei ani prinsi de conditia umana unde numai timpul ar putea decide daca exist si de ce. Singura modalitate de a-mi controla viata in libera placere de a o trai e doar din iubirea pt un singur nume,un singur suflet ce mi-e drag si scump doar pt ca e gandita in simplitatea iubirii si a sinceritatii sale,fiinta dezvoltata simetric in plimbarile trecute prin ratiune si afectivitate...
  As renunta la simplu fapt ca exist pt mine si as binecuvanta doar numele ei ,existand doar pentru ea,lasand la o parte egoismul si iubirea de sine..

luni, 23 ianuarie 2012

Chemarea ei...

Mă doare când aud vocea ta in departare şi nu pot să-ţi spun cât de mult bine îmi face ca te aud macar. Mă doare cand plâng în tăcere ca tu să nu auzi cât de mult mă sufocă gândul că eşti departe. Mă simt ca o trestie care încearcă să stea dreaptă chiar dacă vântul bate mult prea violent. Sunt ca un înger tăcut ce veghează asupra ta, mângâindu-te în timp ce dormi, ca mai apoi când te trezeşti să plec departe ca tu să nu ştii de prezenţa mea. Uneori, uit câte o lacrimă vărsată pe perna ta. De câte ori deschid gura să-ţi spun lucruri care mă dor, mă opresc şi mă uit la fericirea din ochii tăi. Eşti atât de frumosa! Când eşti trista, nu pot să-ţi spun nimic din ce aş vrea pentru că plâng. Plâng alaturi de  tine.
Tremur la gândul că s-ar putea să fii nefericita. Iubesc, dar nu iubesc cu o iubire egoistă ci iubesc cu o iubire care oferă totul, neaşteptând nimic în schimb. Mă doare vocea ta, dar mai tare m-ar durea lipsa ei... E bine aşa…e unică vocea ta. E o vibraţie dureroasă care-ţi atinge fiecare por făcând să-mi tremure sufletul...