Speranta

E atat de frig...poate doar mi se pare sau poate e din cauza cafelei pe care nu am baut-o azi dimineata...ce prostii imi mai trec prin cap...Realizez ca e o noua zi si m-am saturat de monotonia asta de zi cu zi..Traiesc doar o singura data si doar cu speranta..E tot ce mi-a mai ramas...Speranta de fapt a luat nastere odata cu lumea..Dumnezeu sperand sa nu il dezamagim vreodata dupa ce l-a creat pe Adam.
Speranta a fost si in inima lui Adam atunci cand a muscat din marul interzis sperand sa nu fie vazut...Speranta a fost in inima lui Ioan Botezatorul atunci cand Mantuitorul a venit la dansul cerandu-i sa il boteze,el sperand sa fie botezat de Iisus..Si Maica Maria Fecioara a purtat cu ea speranta sa nu fie prinsa de ostasii lui Irod odata cu nasterea Mantuitorului nostru..Speranta a fost si in Inima Lui Iisus,atunci cand a fost rastignit sperand ca Tatal Sau sa nu il paraseasca...
Incerc sa trec cu vederea la tot si sper ca odata voi reusi sa ma multumesc pe mine si pe Dumnezeu.Imi amintesc copilaria mea pe care mi-as lua-o cu mine de fiecare data cand pasesc pe acest pamant ce mie mi-e strain acum dar maine nu...s-au poate poimaine..E ciudat sa afli ca te nasti spre a muri si speri ca viata de atunci incepe..Observ ca speranta e cea ce ne ramane pe un ultim drum..Inca imi amintesc glasul fratelui meu ce ma striga de fiecare data cand ne jucam cu "clasica" minge de cauciuc,miros ce pe atunci ma incanta stiind ca ii mingea mea..copilul din mine..a fost frumos..Nu am uitat-o nici pe verisoara mea ce radea atat de frumos la bunica ce ne pregatea masa sperand sa ne placa ce ne-a facut de mancare...Bunicul...bunicul meu mi-a dat incredere si speranta ca voi reusi in viata ,el mai tot timpul reusea sa ma faca sa fiu mandru ca traiesc si ca il am ca bunic..Imi amintesc ca il imitam in toate,purtand si hainele sale,pantofii si chiar si lingura cu care mancam o miscam asemeni lui cand ne puneam la masa..A fost atat de frumos,traiesti o singura data ,doar cu speranta...

Ganduri efemere

"Ma simt umplut de atatea ganduri ce trec din lumea asta materiala in cealalta pe care nici macar nu stiu sa o definesc,ori uneori nu stiu daca exista,dar inclin sa cred ca exista de o oarecare frica as putea spune..Ceva stiu in adancul credintei..Dumnezeu exista,E pretutindeni,iubirea,lumina,fericirea,dragostea,binele,milostenia,rugaciunea.."Sunt Dumnezeul cel iubit de pamantenii credinciosi si milostivi".
De ce trebuie sa te rogi numai pt binele tau?!Nu zic ca eu nu sunt asa si urasc partea asta a omului:lasitatea si iubirea de sine...de ce ajuti ca sa fii ajutat,de ce daruiesti ca sa primesti cand D-zeu a facut minuni si a ajutat numai pt binele nostru,fara a cere nimic in schimb pt Dansul ci numai pt mantuirea noastra,binele tot al nostru...Ce poate fi mai frumos sa spui decat "Dumnezeule, ajuta-ma!",stiind ca El e tot ce se poate numi ajutor si fericire?!De unde stiu ca exita?!Din interiorul meu,din sentimentele ce le port in inima,chipul si asemanarea Sa,din frumusetea milosteniei...Cum am reusit sa Il descopar?Doar din interiorul meu ..citeste ce porti cu tine si intreaba daca portita asta a vietii este cea materiala si nu cea imateriala daruind,iubind...Eu zic ca gresesc crezand ca materia poate inlocui focul sentimentelor ,focul credintei..pe Dumnezeu...
Incerc sa ma limpezesc si sa adorm caci maine e o noua zi in care incerc sa privesc si sa iubesc ce am privit,iubit si azi...pe Dumnezeu!
Ma asez in pat si ma linistesc gandind.."

Ganduri..

 De ce te nasti fara sa fii intrebat;de ce esti invatat sa faci ceea ce au si facut altii fiind aberant de acum sa inveti ceea ce altii au si uitat deja...Patrunzi in lumea asta de mic copil cu acel "Buna ziua" si usor inclinatia ta spre bunele maniere...incepi sa cresti si realizezi ca nu e asa usor sa fii singur si intri in cercuri de prieteni pt a fi luat in calcul si tu de ochii viitoarei tale iubiri..iubesti si iti place ..usor usor calci pe sentimentele ce te inunda si cuprind.Maturizat usor te bagi fara sa vrei in calculul asta al oamenilor ce sunt treziti de un "desteptator" si pleci fara sa fii intrebat "daca vrei",caci asa au facut si parintii tai si daca vrei sa traiesti lectia nr. 1 e sa te intretii...Parca am auzit asta si cand eram mai mic din certurile parintilor de la acel subiect ce atunci nu il rationalizam "banii" si acum il inteleg si detest ...Observi incetu cu incetu ca viata nu e chiar asa cum ai visat poate si sperat...Prin miile de oglindiri in viata observi cum unii oameni se imbolnavesc si sufera la fel cum mai tarziu ai sa regreti si tu de ce ei au regretat deja..Speranta cu adevarat moare ultima si calci din nou pe picioarele tale auzind ca in alta zi s-a dus un amic de-al tau la care glasul suferintei iti plimba mana in forma crucii pe fiinta ta cu usorul murmurat "Doamne fereste.." Si da incepe o noua zi in care ai ajuns in prag de casatorie fapt ce te multumeste.. o zi frumoasa si plina de multumire...
Esti purtat fara sa vrei acum de aceasta multumire si inchizi usa trecutului incetu cu incetu fiind de acum o familie.. O noua viata e pe cale sa apara la fel cum ai aparut si fiind binecuvantat si tu la randul tau stai langa puritatea fara de margini ce e pe cale sa iti dea un urmas,un copil numit fiu..Incerci sa nu plangi de fericire dar nu poti si pana la urma te da de gol mandria ta de a avea un baiat cum ai si sperat si asteptat de la Dumnezeu..Fericit si plin de multumire pasesti pe holul spitalului auzind in stanga si dreapta ca cineva a pierdut sarcina...oftezi si mergi mai departe facand acelasi semn in forma crucii pe a ta fiinta ..
Cine e de vina se intreaba cineva si lacrimile celui ce a pierdut sarcina isi fac locul acolo unde nici nu stii si poate afli ..in inma celor doi ce si-au jurat iubire in fata lui Dumnezeu..
Nu suporti asta si te bucuri fara sa vrei ca un om ce isi apara interesele si sarbatoresti nasterea fiului tau...asta e viata,fara sa o definesti tu ori altcineva..
Dumnezeu te preocupa mult mai mult si incerci sa afli ce e si de ce nu e o fiinta ce te poate indruma spre pasii Raiului...ar fi usor, gandesti in sinea ta si te pui in ganunchi gandind ca asa trebuie sa faci si repeti in gand rugaciunile ce le-au rostit si mama,tatal,sora,fratele ...
Afli despre pomana si o faci fara sa stai pe ganduri,ajuti pt a fi ajutat si speri sa ajungi pe scaun langa El ca doar esti milostiv...te faci chiar si pe tine sa speri la asta dar iti vezi de viata cu o sfidare fata de gandirea ta ce poate vrea sa gandeasca la ceva ce nu esti inca pregatit..
Viata nu sta si ajungi din nou in biserica de data asta cu fiul tau ce isi ia ramas bun de la tine calcand intr-o alta etapa,fiind sot ca si tine la randul tau..Ce au trecut anii ..,e o nebunie dar poate ca cineva se va intoarce si iti va sopti ca a fost o gluma si esti din nou pe terenul de sport al scolii tale tipand cat poti de tare sa iti paseze colegul tau mingea pt a inscrie tu in poarta adversarului caci Alina era cu ochii pe tine zambind mai tot timpul la noul ei iubit..ce frumos ,nu?
Au trecut anii si nu se vor mai intoarce si poate ca Alina acum nu mai e...
Si totusi unde ne ducem?Asta iti umple toata ziua si speri ca moartea ta sa nu existe sa fie doar un basm citit la radul sau de bunica ta ce acum nu mai e..lacrimile isi fac loc pe obrazul tau si incerci sa pari neafectat de cele ce au trecut .. La fel de mult iti iubesti si asezi privirea acum in inma sotiei tale sperand sa fiti amandoi si in cealalta viata...Iubesti si realizezi ca asta e cheia ...promiti sa fii un om mai bun dar poate e prea tarziu... Potrivit altora stingi lumina lasand loc si altora sa treaca si ei prin ceea ce tie odata ti-a placut si displacut.. Nu e un joc e o realitate a vietii...Auzi de departe niste murmure si suspiciuni ,lacrimi si durere in inimile celor ce odata ti-au strans mana...nu poti si nici nu mai vrei sa poti...a trecut totul atat de repede..pacat era un om bun s-a auzit in bataia vantului,Dumnezeu sa il aiba in paza! "

Poveste'n Noiembrie

"Astazi am uitat sa scriu si totusi imi dau sema cum inima arde la cine mi-a facut viata un lung prilej de fericire..Apuc sa iau povestea ta de mana si alerg in flacara ochilor tai,acolo unde nimeni nu ma vede si aude ...
Sarutul ne naste din nou in inima Creatiei si pasim usor pe linia sufletelor noastre dand iubirii capitolul final , unde dorinta s-a legat de legamantul lacrimilor noastre acolo unde s-a nascut pasul flamand al dorului...
Plimb usor trezirea dorului si scap din ochi prima intalnire...ce doare...mor de dorul acestei zile...
Imi povestesc sufletului ca iubirea ei ,e renasterea primelor atingeri ale inimii si acel usor tremurat al glasului ma face sa sper la icoana Creatiei ce a atins cu vederea aceasta dragoste venind cu o noua poveste.." 

Sarutul cuvantului

"...si ce frumos A lucrat in tine Lumina ,A pus in ochii tai culoarea dragostei,pe buzele tale gustul fericirii,in privirea ta lucrarea apelor ce izvorasc in mintea si inima Creatiei,in inima ta mintea prezentului ce nu-si descopera povestea trecutului...
Cat de frumos zambesti tu clipa de om iubit de lumina si speranta..iubesti clipa de tacere in care se revarsa cuvantul si magia,renasti un dor adanc pe care numai privirii tale i-l dai si zbori departe de minutele si orele pierdute.
Si cum apari tu de departe in ceata sangelui din trupul renascut de tine,privesti si spui cuvinte nascute din credinta de a fi iubit. Iubesc pentru ca dorinta iubirii e in tine si-n tacerea cerului,acolo unde imi culc fiinta sprijinita de fereastra visarii..
Ma rog Creatiei sa nu-mi indeparteze iubirea legata de cuvantul si credinta fiintei mele,sa adun din apa vietii cate o petala ferita de intuneric si pacat regasind al tau iubit nume ..
Si cerul si pamantul sa-mi lege cuvantul de fapta sa ajung acolo unde nimeni nu a ajuns,unde povestile sunt cuprinse de iubire si cusute de gura sarutului tau iar noaptea sa vie la capul meu aducand lumina in inima mea lasand zilele sa-mi fie coroana..
As lovi in secunde,minute,ore daca doar asa linistea sarutului tau s-ar opri in visarea fiintei mele dragostea mea calda.Nu stiu cum sa calc de acum sa nu sting linistea ,sa pasesc usor pe ale tale buze, mormant al iubirii...Am invatat sa vorbesc cu vorbe vii din cuprinsul feminitatii tale,am invatat sa tac Timpului si sa zambesc Pamantului..
Adio imi spun pasilor cand trupul iti imbraca gandul si sarutarea iti lumineaza fata de o inocenta noua ...adio aripi din pamant ce vesnic mi se-arata vii,adio moment al noptii negre ce doar acolo am suras copilului din mine..
Iubesc si renasc pe obrajii cuvantului iubit de tine;iubesc cerul,pamantul si aerul desprins din coltul Creatiei,iubesc ceea ce iubind ajung la tine,acolo unde sarutarea paseste in fata sufletului tau cald... te iubesc!"