"...si ce frumos A lucrat in tine Lumina ,A pus in ochii tai culoarea dragostei,pe buzele tale gustul fericirii,in privirea ta lucrarea apelor ce izvorasc in mintea si inima Creatiei,in inima ta mintea prezentului ce nu-si descopera povestea trecutului...
Cat de frumos zambesti tu clipa de om iubit de lumina si speranta..iubesti clipa de tacere in care se revarsa cuvantul si magia,renasti un dor adanc pe care numai privirii tale i-l dai si zbori departe de minutele si orele pierdute.
Si cum apari tu de departe in ceata sangelui din trupul renascut de tine,privesti si spui cuvinte nascute din credinta de a fi iubit. Iubesc pentru ca dorinta iubirii e in tine si-n tacerea cerului,acolo unde imi culc fiinta sprijinita de fereastra visarii..
Ma rog Creatiei sa nu-mi indeparteze iubirea legata de cuvantul si credinta fiintei mele,sa adun din apa vietii cate o petala ferita de intuneric si pacat regasind al tau iubit nume ..
Si cerul si pamantul sa-mi lege cuvantul de fapta sa ajung acolo unde nimeni nu a ajuns,unde povestile sunt cuprinse de iubire si cusute de gura sarutului tau iar noaptea sa vie la capul meu aducand lumina in inima mea lasand zilele sa-mi fie coroana..
As lovi in secunde,minute,ore daca doar asa linistea sarutului tau s-ar opri in visarea fiintei mele dragostea mea calda.Nu stiu cum sa calc de acum sa nu sting linistea ,sa pasesc usor pe ale tale buze, mormant al iubirii...Am invatat sa vorbesc cu vorbe vii din cuprinsul feminitatii tale,am invatat sa tac Timpului si sa zambesc Pamantului..
Adio imi spun pasilor cand trupul iti imbraca gandul si sarutarea iti lumineaza fata de o inocenta noua ...adio aripi din pamant ce vesnic mi se-arata vii,adio moment al noptii negre ce doar acolo am suras copilului din mine..
Iubesc si renasc pe obrajii cuvantului iubit de tine;iubesc cerul,pamantul si aerul desprins din coltul Creatiei,iubesc ceea ce iubind ajung la tine,acolo unde sarutarea paseste in fata sufletului tau cald... te iubesc!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu