Speranta

E atat de frig...poate doar mi se pare sau poate e din cauza cafelei pe care nu am baut-o azi dimineata...ce prostii imi mai trec prin cap...Realizez ca e o noua zi si m-am saturat de monotonia asta de zi cu zi..Traiesc doar o singura data si doar cu speranta..E tot ce mi-a mai ramas...Speranta de fapt a luat nastere odata cu lumea..Dumnezeu sperand sa nu il dezamagim vreodata dupa ce l-a creat pe Adam.
Speranta a fost si in inima lui Adam atunci cand a muscat din marul interzis sperand sa nu fie vazut...Speranta a fost in inima lui Ioan Botezatorul atunci cand Mantuitorul a venit la dansul cerandu-i sa il boteze,el sperand sa fie botezat de Iisus..Si Maica Maria Fecioara a purtat cu ea speranta sa nu fie prinsa de ostasii lui Irod odata cu nasterea Mantuitorului nostru..Speranta a fost si in Inima Lui Iisus,atunci cand a fost rastignit sperand ca Tatal Sau sa nu il paraseasca...
Incerc sa trec cu vederea la tot si sper ca odata voi reusi sa ma multumesc pe mine si pe Dumnezeu.Imi amintesc copilaria mea pe care mi-as lua-o cu mine de fiecare data cand pasesc pe acest pamant ce mie mi-e strain acum dar maine nu...s-au poate poimaine..E ciudat sa afli ca te nasti spre a muri si speri ca viata de atunci incepe..Observ ca speranta e cea ce ne ramane pe un ultim drum..Inca imi amintesc glasul fratelui meu ce ma striga de fiecare data cand ne jucam cu "clasica" minge de cauciuc,miros ce pe atunci ma incanta stiind ca ii mingea mea..copilul din mine..a fost frumos..Nu am uitat-o nici pe verisoara mea ce radea atat de frumos la bunica ce ne pregatea masa sperand sa ne placa ce ne-a facut de mancare...Bunicul...bunicul meu mi-a dat incredere si speranta ca voi reusi in viata ,el mai tot timpul reusea sa ma faca sa fiu mandru ca traiesc si ca il am ca bunic..Imi amintesc ca il imitam in toate,purtand si hainele sale,pantofii si chiar si lingura cu care mancam o miscam asemeni lui cand ne puneam la masa..A fost atat de frumos,traiesti o singura data ,doar cu speranta...