Mister si chip

"Cum pot sa-mi explic misterul ei ce-mi inconjoara rutina sentimentelor,acel misterul al ei ce-mi leaga timpul de iubire...
 Cat de frumos s-a nascut prezenta ei in decoruri de sentimente plimbate pe drumul cuvantului acolo unde timpul nu-si mai are locul..

 Nascuta povestea ei s-a legat de nunta iubirii timpurie inca si fara de pacat,departe de cuprins si regrete...
 Ador sa o tin nascuta in imaginea fericirii,sa o pot misca de langa timp,sa nu-si aiba finit..sa-mi fie viata.Miscat de prezenta fericirii apuc sa citesc privirea ei ,inconjurat de oglinda ochilor ce-si leaga povestea de basmul copiilor puri nascuti in epopea dragostei..
 Luminat de privirea ei ,nascuta din dorinta de a cuprinde si a nu pierde amintirea,imi calc destinul usor cu glasul efemer al vietii si patrund in visarea ei,acolo unde nimeni si nimic nu-si cauta locul..."

Dorinte si lumina

Legat cat mai mult de amintirile mele inca vii,imi las usor timpul sa analizeze tot ce a mai ramas din speranta.E atat de greu sa stii cum e sa suferi,sa te invete viata indiferent daca e sa vrei ori nu.
Ramas in urma timpului incerc sa inteleg ca speranta e supravietuirea dorintelor,ce de departe e singura alternativa cand neputiinta te cuprinde cu toate mijloacele sale.Cu toate ca omagiul acestei zile a fost discutia dintre mine si speranta ,ma imbrac cu noi forme de intrebari,pentru a mai trece clipele de neliniste ...
 Obosit ma intorc la anotimpul meu plin de speranta in care ma regasesc incetu cu incetu.Si ca mister ma intreb de cele mai  multe ori de ce ma afund atat de mult in cele mai placute idei si sperante de la viata ,de ce imi doresc un  nou anotimp in care un singur chip isi are radacinile ascunse atat de bine !?Placut surprins de noile intrebari imi numesc raspunsul rugaciune,si ma las in grija noii povesti ce poate o sa imi linisteasca fiinta..

Regrete

 Lasat parca de  lumea asta,ma nasc usor in taina noptii si aud cum vocea ei recita timpului versurile ce ne descriau momentele in care ne regaseam fara margini..Imi trec atatea ganduri seci si amare incat  tamplele isi fac loc parca de durere in capatul capului.Si acum ii simt ultimul ei sarut  plin de suferinta,ultima clipa in care picioarele si inima se simteau depasite de acel moment,inima vrand sa cucereasca  pt totdeauna a ei inima, iar picioarele cum isi continuara mersul intr-o alta directie,de data asta fara ea..Lacrimile batusera de mult la geamul meu,era deja prea tarziu,nu credeam ca despartirea era noua mea poveste de viata,o lectie noua..Acum ca sunt singur poate ca pot sa adun imaginea ei,culoarea sarutului ,umbra zilelor construite de noi ,si sa renasc lumea ei in care ma adancisem atat de mult fara de pacat si imi amortisem parca fiinta in inima ei.
 Observ ca e trecut de miezul noptii si eu sunt atat de treaz de parca amintirea ei imi alunga cu orice pret oboseala..Imi imbrac sufletul cu acest chin dulce si incerc sa realizez ca totul a fost un vis..Varsat parca de ceata noptii imi plimb fiinta pe strazile pustii ce odata erau calcate de noi doi,invaluiti de iubirea ce mai tarziu avea sa dispara...As fi vrut sa fie langa mine sa ii arat cum e sa simti ca viata trece pe langa tine si lupta de a supravietui se zbate in tine ca o prada ...Cu toate ca ar fi mai bine sa uit, gandul se leaga de ea si-ncerc a pasi usor spre locul lasat de ea in inima umbrita de regrete si lacrimi...e atat de gol si intuneric...