Legat cat mai mult de amintirile mele inca vii,imi las usor timpul sa analizeze tot ce a mai ramas din speranta.E atat de greu sa stii cum e sa suferi,sa te invete viata indiferent daca e sa vrei ori nu.
Ramas in urma timpului incerc sa inteleg ca speranta e supravietuirea dorintelor,ce de departe e singura alternativa cand neputiinta te cuprinde cu toate mijloacele sale.Cu toate ca omagiul acestei zile a fost discutia dintre mine si speranta ,ma imbrac cu noi forme de intrebari,pentru a mai trece clipele de neliniste ...
Obosit ma intorc la anotimpul meu plin de speranta in care ma regasesc incetu cu incetu.Si ca mister ma intreb de cele mai multe ori de ce ma afund atat de mult in cele mai placute idei si sperante de la viata ,de ce imi doresc un nou anotimp in care un singur chip isi are radacinile ascunse atat de bine !?Placut surprins de noile intrebari imi numesc raspunsul rugaciune,si ma las in grija noii povesti ce poate o sa imi linisteasca fiinta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu