Regrete

 Lasat parca de  lumea asta,ma nasc usor in taina noptii si aud cum vocea ei recita timpului versurile ce ne descriau momentele in care ne regaseam fara margini..Imi trec atatea ganduri seci si amare incat  tamplele isi fac loc parca de durere in capatul capului.Si acum ii simt ultimul ei sarut  plin de suferinta,ultima clipa in care picioarele si inima se simteau depasite de acel moment,inima vrand sa cucereasca  pt totdeauna a ei inima, iar picioarele cum isi continuara mersul intr-o alta directie,de data asta fara ea..Lacrimile batusera de mult la geamul meu,era deja prea tarziu,nu credeam ca despartirea era noua mea poveste de viata,o lectie noua..Acum ca sunt singur poate ca pot sa adun imaginea ei,culoarea sarutului ,umbra zilelor construite de noi ,si sa renasc lumea ei in care ma adancisem atat de mult fara de pacat si imi amortisem parca fiinta in inima ei.
 Observ ca e trecut de miezul noptii si eu sunt atat de treaz de parca amintirea ei imi alunga cu orice pret oboseala..Imi imbrac sufletul cu acest chin dulce si incerc sa realizez ca totul a fost un vis..Varsat parca de ceata noptii imi plimb fiinta pe strazile pustii ce odata erau calcate de noi doi,invaluiti de iubirea ce mai tarziu avea sa dispara...As fi vrut sa fie langa mine sa ii arat cum e sa simti ca viata trece pe langa tine si lupta de a supravietui se zbate in tine ca o prada ...Cu toate ca ar fi mai bine sa uit, gandul se leaga de ea si-ncerc a pasi usor spre locul lasat de ea in inima umbrita de regrete si lacrimi...e atat de gol si intuneric...