Natura ta

   Renascut parca imi misc fiinta catre un alt destin ,plin de adevar si lumina...Imi inclin cealalta jumatate a paharului timpului si-mi repet des clipele nascute din Ea,clipe in care m-am revarsat nasterii ...Am lasat umbra trecutului in urma pacatului si te-am ales pe tine fereastra a hranii sufletesti.... Aseara o parte din mine s-a nascut odata cu fericirea adancita in trupul tau;am simtit pt un moment ca sunt un coltisor in care cuvintele binecuvantarii sufletesti au deschis in mine o usa,o usa nascuta pe buzele tale calde....Mi-ai aratat orice coltisor din fiinta ta,lasand loc si pt mine in orice imprejurare deschizand totodata si usa inimii tale odata cu pasirea mea inceata acolo...As putea sa adorm nascut de tot acolo in dorinte si vise aprinse ,dansand in licarirea timpurie a ochisorilor tai adanciti in speranta si dragoste.
 Lasand lumina aprinsa,imi cuprind visele din  lumea noua,acolo unde doar tu esti aurul meu crud si cartea dorintelor vii...As vrea sa rastorn toata lumea pt linistea si seninatatea ta,as vrea sa iti astern tot ce inseamna iubire si adevar in deschiderea usoara a ochilor tai,umbra alba visatoare..
   Parca mai ieri viata mea nu avea sens,totul era atat de inchis incat si gandurile senine erau atat de ascunse ,iar de la venirea ta in viata mea,Natura mi-a raspuns in multe feluri dechizand si usa Timpului 
unde zarile mi se dezvaluiau incetu cu incetu...
 Nimic nu ma  mai  grabeste. Vreau sa vad, sa simt si sa aud totul. Inima mea este linistita, impacata si nerabdatoare. Ma bucura mangaierea vantului care-si trece mantia peste obrazul meu.     Ma incanta glasurile vesele ale pasarilor care inca mai sunt si culorile pastelate ale copacilor. Este atat de usor astazi sa vad toate aceste daruri si asta datorita Tie suflet nascut din randurile vietii ...
 Nu am avut pana acum cu cine sa impart perfectiunea ce o vad ,doar tu mi-ai oferit clipa in care mi s-au deschis toate caile...

Adanc regasit

 As fi vrut sa-mi cobor vremea cazand adanc pe ganduri ...incerc sa-mi culeg fericirea, dar am ramas doar cu scrisul fara sa-mi mai pese de literele ramase sub cerul liber...
 Inca imi simt pasii patrunsi in dezvelirea noptii purtati de vesnicie  din pragul casei tale,pasi marunti si repezi fericiti cum ca de altfel iubirea mi-a deschis ochii si am privit scrierile inimii tale...
Am inceput sa hranesc vorbele cu amagirile trecute prin sentimentele vii luand viata odata cu tine,cu noi... Ai povestit inimii mele cum ca plecarea imi va lasa un gust amar si jocul nostru s-a nascut din moarte acum;nu am puterea sa iti aprind si tie "tigara" ce scrumul vesnic in inima mi s-a lasat... Am inchis  intunericul pt a-ti gasi ora si minutul binecredincios firei tale de a-mi pasi prin fata cu zambetul inghetat destinului si sfarsitului nostru...
 Ramas ascuns in adancul povestit de batranetea timpului imi asez gandurile in maruntaiele amintirilor si-mi daruiesc povestii un minut de regasire a credintei cu dragostea lasata de Lumina si Fericire...

Viata..

  Am scapat din miini cel mai frumos colt al lumii care mi-a zimbit pentru prima oara, spargindu-se in mii de firisoare argintii . Acum incerc sa le unesc si ma doare tot corpul de atita truda ce-mi aduce fericirea . 

  Cit de bine e sa fii fericit, dar universul incearca noi schimbari, rotindu-se in nestirea infinitului ... Si eu incerc numai suferinta , asteptare , dor ... Timpul trece si eu ramin , cautind aceeasi suferinta...

De ma gindesc un pic mai bine, imi dau seama ca nu sunt decit un firicel de colb straveziu, orbit de sentimente ce bintuie strazile si caile ascunse ale fiintei fara un scop anume . Da ! Asta sunt eu . O particula infinita din maretul univers ce alearga aiurea , cade , se ridica , vuieste mai tare ca vintul ... cauta . Ce cauta ? Ce caut eu ?

Dupa atita drum parcurs ma opresc o clipa . Unde ma aflu ? O voce calda , dar trista imi sopteste : 
,, Esti tu . ”

Mai fac doi pasi in cautarea unui licar de lumina , dar nimic . E bezna totala , un intuneric sumbru si rece . Ametit de negura, cad . Simt cum cioburi de gheata imi sfirteca tot corpul , cum singele cald imi izvoraste din vene . Ce sa fie ? N-am de unde sa stiu . E negru peste tot . Ce culoare infricosatoare !

Incep sa cada incetisor picaturi grele de apa ... Nu stiu de unde , dar parca m-am trezit la realitate . Imi dezmiarda chipul , imi mingie obrajii cu o vraja ascunsa , parca le-ar fi mila de mine . Sa fie ploaie ? Dar de ce e asa rece si de ce picaturile de ploaie ma ranesc ?

Sunt dezorientat . Nu mai pricep nimic . Mi s-a soptit ca am patruns in adincul sufletului meu ... dar de ce arata atit de jalnic ? In asemenea hal a ajuns inima mea ? Incep sa pipai prin ceata deasa si ma ciocnesc de colturi de stinca . Bratele imaginare ma trag spre ele , ma plesnesc peste ochi cu o cruzime nebuna , glasuri innnabusite ma striga , ma cheama la ele , dar eu continuu sa fug cu fata acoperita de miinile vatamate , alerg si nu stiu unde ; vreau doar sa ma trezesc din acest cosmar ...

Simt uneori ca lumea e atit de grea , incit ma copleseste cu apasarea ei . As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta , dar nu exista nimic care sa ma ajute . Tacerile mele sunt ca o razbunare . Imi pare ca cerul e atit de aproape , ca nu e nevoie decit sa ma ridic in virfuri ca sa-l ating . Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea . Totul mi se pare palid si fara rost , imi amintesc ca prin negura cum arata soarele , ce culoare are cerul , cum e iarba si vintul , am uitat cum sunt cele ce ma definesc !

Dorinta ...

"   Incerc sa inteleg cum limbajul iubirii e legat de dorul glasului ce-si asternea potrivnic lumii noastre tot ce inseamna iubire..as vrea sa sterg si ziua in care m-am nascut uneori din dorinta de a-i fi cum i-am fost odata fara sa imi gandesc lumii mele cine a gresit si cine a iubit?!
   Ma tot intreb de ce uneori esti atat de mic si nu poti decat sa lasi loc timpului sa treaca pentru a-ti duce mai departe anii omagiati dorintei mult iubite...Stiu ca a-ti face loc printre visuri e o cale de a ajunge la ceea ce cauti si doresti si neimaginandu-mi minutul  visator, raman din nou acelasi purtator de dorinte vii ...
   Laolalta cu toate imi asez amintirile in versurile tacerii acolo unde toate si toti nu-mi sunt alesi si stiu ca tot ce inseamna iubire imi lasa un gust amar ,dealtfel si tristetea ce-mi calca pragul sentimentelor imi e compatimire acum...
  Visator oarecum imi daruiesc fiintei amintirile ce-mi povestesc durerii cat si cum fericirea isi lipea obrazul sau de lumina si chin dulce ,anuntand parca si ultimul fir de suflet sa-mi deschida privirea ei vie si apasatoare staruintei mele...
  Patruns de toate amintirile varsate  de regretul nemuritor si rece imi asez umbra dorintei in pas cu ceata nemuririi ,si-mi calc visurilor in semn de cuprins al inimii  mele ce-mi  mint si versurile  patrunse de glasurile din noapte..."
  

Lacrimi de adevar...

Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate!

Minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii!

Experienţa este cel mai prost învăţător. Ea ne dă întâi examenul şi numai după aceea lecţiile!

Înfrângerea nu este decât a celor care o acceptă. Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte!

Ca să ajungi mare nu este suficient să fii puternic, trebuie să mai şi ştii cum să-ţi foloseşti această putere!

Cel mai sigur semn că cineva nu este important este silinţa cu care îşi dă importanţă!

Unii oameni cred greşit că opusul dragostei este ura, când de fapt este indiferenţa!

Este imposibil să-i ridici pe alţii la un nivel mai înalt decât acela la care te afli tu însuţi!

Unii oameni vorbesc din experienţă; alţii: din experienţă, nu vorbesc!

Nu este suficient să ai o minte bună, trebuie să ştii să o foloseşti bine!

Intuiţia este o calitate a femeii care o ajută să-şi contrazică bărbatul inainte ca acesta să apuce să deschidă gura!

Ce defigurantă este invidia! Oamenii suflă în lumânările altora doar ca să fie văzută mica lor luminiţă!

În viaţă este ca şi la bal mascat: când toată lumea îşi scoate masca, se duce veselia!

Când cineva spune că are o conştiinţă curată, asta înseamnă, de obicei, că are şi o memorie proastă!

Când vrei să lauzi un copil, laudă-i faptele, nu-l lăuda pe el! Făcând astfel, vei încuraja comportamentul, nu mândria!

Un copil este un înger ale cărui aripi se micşorează pe măsură ce îi cresc picioarele!

Suntem înclinaţi să credem nu ceea ce este adevărat, ci ceea ce ne place!

Curajul este capacitatea de a te purta aşa cum trebuie chiar şi atunci când eşti pe jumătate mort de frică!

A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului!

Primul pas către biruinţă este să ştii cine-ţi este duşmanul!

Cea mai sigură cale spre bucurie este să cauţi să faci o bucurie altuia!

Cuvintele frumoase pot fi scurte şi uşor de spus, dar ecoul lor ţine vreme îndelungată!

Cea mai mare răsplată pentru strădaniile unui om nu este ceea ce câştigă prin munca sa, ci ceea ce devine prin ea!

Ceartă-ţi prietenul în ascuns şi laudă-l în public!

O ceartă este o întrecere în care fiecare vrea să aibă primul… ultimul cuvânt!

Înţeleptul gândeşte în tăcere, prostul vorbeşte fără să gândească!

Învaţă şi din greşelile altora, nu vei avea timp să le faci tu pe toate!

Lacrimile vărsate pentru tine dovedesc slăbiciune, cele vărsate pentru alţii sunt un semn de putere!

Luna de miere este un concediu pe care ni-l luăm înainte de a lucra pentru un nou şef!

Cu cât un om ştie mai puţin, cu atât este mai uşor de convins că ştie totul!

Ideile sunt ca şi copiii; ale tale sunt cele mai frumoase!

La cei mici, naivitatea este inocentă; la cei mari, ea este… inconştientă!

Fii bucuros când necazurile au ajuns la culme, orice ţi s-ar întâmpla, nu poate să-ţi fie decât mai bine!

Optimistul găseşte o ocazie în fiecare situaţie dificilă!

Pesimistul găseşte ceva dificil în orice ocazie!

Majoritatea oamenilor, atunci când îţi cer părerea, nu-ţi vor sfatul ci doar… sprijinul!

Când o femeie nu vorbeşte, să n-o întrerupi pentru nimic în lume!

Un bărbat înţelept nu îşi contrazice nevasta. Aşteaptă până o face ea singură!

Sunt două categorii de vorbitori: unii care n-au nevoie de nici o introducere şi alţii care… nu merită nici un fel de introducere!

Un prieten este unul care-ţi ştie toate defectele şi totuşi mai are ochi să-ţi vadă şi calităţile!

Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău, fără ca el să piardă ceva!

Este în general ştiut că adevăratul caracter al cuiva se vede şi din prietenii pe care… nu şi-i face!

Dacă nu poţi spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia!

Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte!

Unii oameni te fac să doreşti ca părinţii lor să nu se fi întâlnit niciodată!

Un proverb este o propoziţie scurtă bazată pe o experienţă îndelungată!

Când marfa este bună MERITĂ să-i faci reclamă, când e proastă TREBUIE să-i faci reclamă!

Sărăcia nu este dezonorantă în sine, atâta vreme cât nu este produsul lenii, ignoranţei sau risipei!

Aproximativ 95% din sfaturile pe care le primesc nu au nici o valoare, dar se merită să le aud pentru acel 5% care merită toată atenţia!

Există două căi sigure spre dezastru: să asculţi de toată lumea şi să nu asculţi de nimeni!

Dacă spui întotdeauna ceea ce gândeşti, nu te aştepta să auzi întotdeauna ca răspuns numai ceea ce-ţi place!

Este uimitor ce repede ajungi să fii convins de un lucru, de îndată ce afli care este părerea şefului!

Dacă toată lumea este de acord cu tine, probabil că eşti foarte inteligent, sau s-ar putea să fii… şeful!

Şeful este o persoană care vine întotdeauna devreme când tu ai întârziat şi întârzie ori de câte ori vii devreme!

Bărbatul care ghiceşte corect vârsta unei femei s-ar putea să fie perspicace, dar nu este prea… deştept!

Dacă munca asiduă nu este un talent este, în orice caz, cel mai bun înlocuitor al lui!

Zece persoane care vorbesc fac mai multă gălăgie decât 10.000 care tac!

Faptul că tăcerea este de aur explică de ce este aşa de puţină!

Mai bine să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să spulberi toate îndoielile!

Iubeşti viaţa? Atunci nu mai risipi timpul din care este făcută!

Eram trist că n-am pantofi, dar am întâlnit pe unul care n-avea picioare!

Adevărata valoare a unui om este cât l-ai preţui dacă ar pierde tot ceea ce are!

Vârsta nu te poate proteja de atacul iubirii, dar iubirea te poate proteja, într-o oarecare măsură, de atacul anilor!

Tocmai când credeam şi eu că o scot la capăt, se găsi unul care să mute capătul mai încolo…!

~…citite in diverse carti, scrise in agenda personala, apoi transcrise aici… ~

O margine a gandului..

"Ma tot intreb cum e sa fiu privit de un alt suflet ce isi poarta gandurile intr-un altfel de decor al sentimentelor,decor uitat de mult de timp si  om..!?Nu pot sa trec neobservat de sentimentele mele ca fiind un mistic "eu" al meu ,un observator ce-mi inclina paharul pe jumatate plin de fericire si mister..un mister al ei aparte..Inclin sa cred ca magia si-a revarsat puterea ei in cuprinsul nasterii sale,acolo unde amintirile mi s-au oprit din "dansul "luminat de timp si credinta nemuritoare gandurilor.
 Sunt atat de obosit si incerc sa imi ridic gandurile pentru a lua o pauza binemeritata de somn.. Poate ca am luat-o razna din dorinta de a vrea sa imi renasc macar o zi din viata mea, capturata de  ispita ochilor ei , purtata de mine asemeni unui medalion al fericirii cuprins de hranirea vie a sufletului meu cu vorbele ei...
 Nu imi vine sa cred cat pot sa nasca doar niste vorbe si dorinte vii apasatoare credintei si iubirii mele in capataiul meu de speranta si visare...
 Incet,incet somnul isi face loc printre atingerile mele sufletesti ,in culorile vietii ,unde  gandirea ma poarta printre visarile mele vii.."

Mister si chip

"Cum pot sa-mi explic misterul ei ce-mi inconjoara rutina sentimentelor,acel misterul al ei ce-mi leaga timpul de iubire...
 Cat de frumos s-a nascut prezenta ei in decoruri de sentimente plimbate pe drumul cuvantului acolo unde timpul nu-si mai are locul..

 Nascuta povestea ei s-a legat de nunta iubirii timpurie inca si fara de pacat,departe de cuprins si regrete...
 Ador sa o tin nascuta in imaginea fericirii,sa o pot misca de langa timp,sa nu-si aiba finit..sa-mi fie viata.Miscat de prezenta fericirii apuc sa citesc privirea ei ,inconjurat de oglinda ochilor ce-si leaga povestea de basmul copiilor puri nascuti in epopea dragostei..
 Luminat de privirea ei ,nascuta din dorinta de a cuprinde si a nu pierde amintirea,imi calc destinul usor cu glasul efemer al vietii si patrund in visarea ei,acolo unde nimeni si nimic nu-si cauta locul..."

Dorinte si lumina

Legat cat mai mult de amintirile mele inca vii,imi las usor timpul sa analizeze tot ce a mai ramas din speranta.E atat de greu sa stii cum e sa suferi,sa te invete viata indiferent daca e sa vrei ori nu.
Ramas in urma timpului incerc sa inteleg ca speranta e supravietuirea dorintelor,ce de departe e singura alternativa cand neputiinta te cuprinde cu toate mijloacele sale.Cu toate ca omagiul acestei zile a fost discutia dintre mine si speranta ,ma imbrac cu noi forme de intrebari,pentru a mai trece clipele de neliniste ...
 Obosit ma intorc la anotimpul meu plin de speranta in care ma regasesc incetu cu incetu.Si ca mister ma intreb de cele mai  multe ori de ce ma afund atat de mult in cele mai placute idei si sperante de la viata ,de ce imi doresc un  nou anotimp in care un singur chip isi are radacinile ascunse atat de bine !?Placut surprins de noile intrebari imi numesc raspunsul rugaciune,si ma las in grija noii povesti ce poate o sa imi linisteasca fiinta..

Regrete

 Lasat parca de  lumea asta,ma nasc usor in taina noptii si aud cum vocea ei recita timpului versurile ce ne descriau momentele in care ne regaseam fara margini..Imi trec atatea ganduri seci si amare incat  tamplele isi fac loc parca de durere in capatul capului.Si acum ii simt ultimul ei sarut  plin de suferinta,ultima clipa in care picioarele si inima se simteau depasite de acel moment,inima vrand sa cucereasca  pt totdeauna a ei inima, iar picioarele cum isi continuara mersul intr-o alta directie,de data asta fara ea..Lacrimile batusera de mult la geamul meu,era deja prea tarziu,nu credeam ca despartirea era noua mea poveste de viata,o lectie noua..Acum ca sunt singur poate ca pot sa adun imaginea ei,culoarea sarutului ,umbra zilelor construite de noi ,si sa renasc lumea ei in care ma adancisem atat de mult fara de pacat si imi amortisem parca fiinta in inima ei.
 Observ ca e trecut de miezul noptii si eu sunt atat de treaz de parca amintirea ei imi alunga cu orice pret oboseala..Imi imbrac sufletul cu acest chin dulce si incerc sa realizez ca totul a fost un vis..Varsat parca de ceata noptii imi plimb fiinta pe strazile pustii ce odata erau calcate de noi doi,invaluiti de iubirea ce mai tarziu avea sa dispara...As fi vrut sa fie langa mine sa ii arat cum e sa simti ca viata trece pe langa tine si lupta de a supravietui se zbate in tine ca o prada ...Cu toate ca ar fi mai bine sa uit, gandul se leaga de ea si-ncerc a pasi usor spre locul lasat de ea in inima umbrita de regrete si lacrimi...e atat de gol si intuneric...

Speranta

E atat de frig...poate doar mi se pare sau poate e din cauza cafelei pe care nu am baut-o azi dimineata...ce prostii imi mai trec prin cap...Realizez ca e o noua zi si m-am saturat de monotonia asta de zi cu zi..Traiesc doar o singura data si doar cu speranta..E tot ce mi-a mai ramas...Speranta de fapt a luat nastere odata cu lumea..Dumnezeu sperand sa nu il dezamagim vreodata dupa ce l-a creat pe Adam.
Speranta a fost si in inima lui Adam atunci cand a muscat din marul interzis sperand sa nu fie vazut...Speranta a fost in inima lui Ioan Botezatorul atunci cand Mantuitorul a venit la dansul cerandu-i sa il boteze,el sperand sa fie botezat de Iisus..Si Maica Maria Fecioara a purtat cu ea speranta sa nu fie prinsa de ostasii lui Irod odata cu nasterea Mantuitorului nostru..Speranta a fost si in Inima Lui Iisus,atunci cand a fost rastignit sperand ca Tatal Sau sa nu il paraseasca...
Incerc sa trec cu vederea la tot si sper ca odata voi reusi sa ma multumesc pe mine si pe Dumnezeu.Imi amintesc copilaria mea pe care mi-as lua-o cu mine de fiecare data cand pasesc pe acest pamant ce mie mi-e strain acum dar maine nu...s-au poate poimaine..E ciudat sa afli ca te nasti spre a muri si speri ca viata de atunci incepe..Observ ca speranta e cea ce ne ramane pe un ultim drum..Inca imi amintesc glasul fratelui meu ce ma striga de fiecare data cand ne jucam cu "clasica" minge de cauciuc,miros ce pe atunci ma incanta stiind ca ii mingea mea..copilul din mine..a fost frumos..Nu am uitat-o nici pe verisoara mea ce radea atat de frumos la bunica ce ne pregatea masa sperand sa ne placa ce ne-a facut de mancare...Bunicul...bunicul meu mi-a dat incredere si speranta ca voi reusi in viata ,el mai tot timpul reusea sa ma faca sa fiu mandru ca traiesc si ca il am ca bunic..Imi amintesc ca il imitam in toate,purtand si hainele sale,pantofii si chiar si lingura cu care mancam o miscam asemeni lui cand ne puneam la masa..A fost atat de frumos,traiesti o singura data ,doar cu speranta...

Ganduri efemere

"Ma simt umplut de atatea ganduri ce trec din lumea asta materiala in cealalta pe care nici macar nu stiu sa o definesc,ori uneori nu stiu daca exista,dar inclin sa cred ca exista de o oarecare frica as putea spune..Ceva stiu in adancul credintei..Dumnezeu exista,E pretutindeni,iubirea,lumina,fericirea,dragostea,binele,milostenia,rugaciunea.."Sunt Dumnezeul cel iubit de pamantenii credinciosi si milostivi".
De ce trebuie sa te rogi numai pt binele tau?!Nu zic ca eu nu sunt asa si urasc partea asta a omului:lasitatea si iubirea de sine...de ce ajuti ca sa fii ajutat,de ce daruiesti ca sa primesti cand D-zeu a facut minuni si a ajutat numai pt binele nostru,fara a cere nimic in schimb pt Dansul ci numai pt mantuirea noastra,binele tot al nostru...Ce poate fi mai frumos sa spui decat "Dumnezeule, ajuta-ma!",stiind ca El e tot ce se poate numi ajutor si fericire?!De unde stiu ca exita?!Din interiorul meu,din sentimentele ce le port in inima,chipul si asemanarea Sa,din frumusetea milosteniei...Cum am reusit sa Il descopar?Doar din interiorul meu ..citeste ce porti cu tine si intreaba daca portita asta a vietii este cea materiala si nu cea imateriala daruind,iubind...Eu zic ca gresesc crezand ca materia poate inlocui focul sentimentelor ,focul credintei..pe Dumnezeu...
Incerc sa ma limpezesc si sa adorm caci maine e o noua zi in care incerc sa privesc si sa iubesc ce am privit,iubit si azi...pe Dumnezeu!
Ma asez in pat si ma linistesc gandind.."

Ganduri..

 De ce te nasti fara sa fii intrebat;de ce esti invatat sa faci ceea ce au si facut altii fiind aberant de acum sa inveti ceea ce altii au si uitat deja...Patrunzi in lumea asta de mic copil cu acel "Buna ziua" si usor inclinatia ta spre bunele maniere...incepi sa cresti si realizezi ca nu e asa usor sa fii singur si intri in cercuri de prieteni pt a fi luat in calcul si tu de ochii viitoarei tale iubiri..iubesti si iti place ..usor usor calci pe sentimentele ce te inunda si cuprind.Maturizat usor te bagi fara sa vrei in calculul asta al oamenilor ce sunt treziti de un "desteptator" si pleci fara sa fii intrebat "daca vrei",caci asa au facut si parintii tai si daca vrei sa traiesti lectia nr. 1 e sa te intretii...Parca am auzit asta si cand eram mai mic din certurile parintilor de la acel subiect ce atunci nu il rationalizam "banii" si acum il inteleg si detest ...Observi incetu cu incetu ca viata nu e chiar asa cum ai visat poate si sperat...Prin miile de oglindiri in viata observi cum unii oameni se imbolnavesc si sufera la fel cum mai tarziu ai sa regreti si tu de ce ei au regretat deja..Speranta cu adevarat moare ultima si calci din nou pe picioarele tale auzind ca in alta zi s-a dus un amic de-al tau la care glasul suferintei iti plimba mana in forma crucii pe fiinta ta cu usorul murmurat "Doamne fereste.." Si da incepe o noua zi in care ai ajuns in prag de casatorie fapt ce te multumeste.. o zi frumoasa si plina de multumire...
Esti purtat fara sa vrei acum de aceasta multumire si inchizi usa trecutului incetu cu incetu fiind de acum o familie.. O noua viata e pe cale sa apara la fel cum ai aparut si fiind binecuvantat si tu la randul tau stai langa puritatea fara de margini ce e pe cale sa iti dea un urmas,un copil numit fiu..Incerci sa nu plangi de fericire dar nu poti si pana la urma te da de gol mandria ta de a avea un baiat cum ai si sperat si asteptat de la Dumnezeu..Fericit si plin de multumire pasesti pe holul spitalului auzind in stanga si dreapta ca cineva a pierdut sarcina...oftezi si mergi mai departe facand acelasi semn in forma crucii pe a ta fiinta ..
Cine e de vina se intreaba cineva si lacrimile celui ce a pierdut sarcina isi fac locul acolo unde nici nu stii si poate afli ..in inma celor doi ce si-au jurat iubire in fata lui Dumnezeu..
Nu suporti asta si te bucuri fara sa vrei ca un om ce isi apara interesele si sarbatoresti nasterea fiului tau...asta e viata,fara sa o definesti tu ori altcineva..
Dumnezeu te preocupa mult mai mult si incerci sa afli ce e si de ce nu e o fiinta ce te poate indruma spre pasii Raiului...ar fi usor, gandesti in sinea ta si te pui in ganunchi gandind ca asa trebuie sa faci si repeti in gand rugaciunile ce le-au rostit si mama,tatal,sora,fratele ...
Afli despre pomana si o faci fara sa stai pe ganduri,ajuti pt a fi ajutat si speri sa ajungi pe scaun langa El ca doar esti milostiv...te faci chiar si pe tine sa speri la asta dar iti vezi de viata cu o sfidare fata de gandirea ta ce poate vrea sa gandeasca la ceva ce nu esti inca pregatit..
Viata nu sta si ajungi din nou in biserica de data asta cu fiul tau ce isi ia ramas bun de la tine calcand intr-o alta etapa,fiind sot ca si tine la randul tau..Ce au trecut anii ..,e o nebunie dar poate ca cineva se va intoarce si iti va sopti ca a fost o gluma si esti din nou pe terenul de sport al scolii tale tipand cat poti de tare sa iti paseze colegul tau mingea pt a inscrie tu in poarta adversarului caci Alina era cu ochii pe tine zambind mai tot timpul la noul ei iubit..ce frumos ,nu?
Au trecut anii si nu se vor mai intoarce si poate ca Alina acum nu mai e...
Si totusi unde ne ducem?Asta iti umple toata ziua si speri ca moartea ta sa nu existe sa fie doar un basm citit la radul sau de bunica ta ce acum nu mai e..lacrimile isi fac loc pe obrazul tau si incerci sa pari neafectat de cele ce au trecut .. La fel de mult iti iubesti si asezi privirea acum in inma sotiei tale sperand sa fiti amandoi si in cealalta viata...Iubesti si realizezi ca asta e cheia ...promiti sa fii un om mai bun dar poate e prea tarziu... Potrivit altora stingi lumina lasand loc si altora sa treaca si ei prin ceea ce tie odata ti-a placut si displacut.. Nu e un joc e o realitate a vietii...Auzi de departe niste murmure si suspiciuni ,lacrimi si durere in inimile celor ce odata ti-au strans mana...nu poti si nici nu mai vrei sa poti...a trecut totul atat de repede..pacat era un om bun s-a auzit in bataia vantului,Dumnezeu sa il aiba in paza! "

Poveste'n Noiembrie

"Astazi am uitat sa scriu si totusi imi dau sema cum inima arde la cine mi-a facut viata un lung prilej de fericire..Apuc sa iau povestea ta de mana si alerg in flacara ochilor tai,acolo unde nimeni nu ma vede si aude ...
Sarutul ne naste din nou in inima Creatiei si pasim usor pe linia sufletelor noastre dand iubirii capitolul final , unde dorinta s-a legat de legamantul lacrimilor noastre acolo unde s-a nascut pasul flamand al dorului...
Plimb usor trezirea dorului si scap din ochi prima intalnire...ce doare...mor de dorul acestei zile...
Imi povestesc sufletului ca iubirea ei ,e renasterea primelor atingeri ale inimii si acel usor tremurat al glasului ma face sa sper la icoana Creatiei ce a atins cu vederea aceasta dragoste venind cu o noua poveste.." 

Sarutul cuvantului

"...si ce frumos A lucrat in tine Lumina ,A pus in ochii tai culoarea dragostei,pe buzele tale gustul fericirii,in privirea ta lucrarea apelor ce izvorasc in mintea si inima Creatiei,in inima ta mintea prezentului ce nu-si descopera povestea trecutului...
Cat de frumos zambesti tu clipa de om iubit de lumina si speranta..iubesti clipa de tacere in care se revarsa cuvantul si magia,renasti un dor adanc pe care numai privirii tale i-l dai si zbori departe de minutele si orele pierdute.
Si cum apari tu de departe in ceata sangelui din trupul renascut de tine,privesti si spui cuvinte nascute din credinta de a fi iubit. Iubesc pentru ca dorinta iubirii e in tine si-n tacerea cerului,acolo unde imi culc fiinta sprijinita de fereastra visarii..
Ma rog Creatiei sa nu-mi indeparteze iubirea legata de cuvantul si credinta fiintei mele,sa adun din apa vietii cate o petala ferita de intuneric si pacat regasind al tau iubit nume ..
Si cerul si pamantul sa-mi lege cuvantul de fapta sa ajung acolo unde nimeni nu a ajuns,unde povestile sunt cuprinse de iubire si cusute de gura sarutului tau iar noaptea sa vie la capul meu aducand lumina in inima mea lasand zilele sa-mi fie coroana..
As lovi in secunde,minute,ore daca doar asa linistea sarutului tau s-ar opri in visarea fiintei mele dragostea mea calda.Nu stiu cum sa calc de acum sa nu sting linistea ,sa pasesc usor pe ale tale buze, mormant al iubirii...Am invatat sa vorbesc cu vorbe vii din cuprinsul feminitatii tale,am invatat sa tac Timpului si sa zambesc Pamantului..
Adio imi spun pasilor cand trupul iti imbraca gandul si sarutarea iti lumineaza fata de o inocenta noua ...adio aripi din pamant ce vesnic mi se-arata vii,adio moment al noptii negre ce doar acolo am suras copilului din mine..
Iubesc si renasc pe obrajii cuvantului iubit de tine;iubesc cerul,pamantul si aerul desprins din coltul Creatiei,iubesc ceea ce iubind ajung la tine,acolo unde sarutarea paseste in fata sufletului tau cald... te iubesc!"